Galvanizarea este un proces electrochimic prin care se acoperă suprafaţa unui metal [1] cu un alt metal a cărui ioni sunt disociaţi în soluţia electrolitică. Numele de galvanizare provine de la descoperitorul acestei metode, medicul italian Luigi Galvani (1737-1798).
Galvanizarea constă dintr-o baie electrolitică prin care circulă curent electric, în baie găsindu-se doi electrozi un catod [2] (ex. o placă de metal care va fi acoperit cu un strat de cupru sau nichel), şi polul pozitiv sau anod [3].
Curentul electric determină disocierea, transportul şi depunerea ionilor de metal de la anod (cupru) la catod (metal), acest procedeu fiind numit galvanizarea metalului (acoperirea metalului cu un strat uniform de cupru). Intensitatea curentului influenţează într-un raport direct proporţional stratul de cupru depus prin galvanizare.
Există şi procedee de microgalvanizare utilizate în litografie, sau la obiecte de artă.